luni, 31 decembrie 2007

multe si putine


a mai ramas o singura zi pana ma voi rupe defintiv de povara ce am purtat-o atata amar de vreme...atat de putin si totusi atat de mult...2007
ce as putea spune legat de 2007...multe...foarte multe...a fost un an complex, dificil, amar, greoi...si mai ales cu un final trist...
a inceput in forta...cu artificii, promisiuni si multa iubire...o prima sesiune luata cu brio...cu multe planuri, sperante...cu petreceri reusite, iesiri spectaculoase...nebunie la munte...nebunie la mare...si...cu o mare cazatura de pamant la inceput de toamna...
unde s-a rupt firul? ce s-a intamplat?
nuj sa raspund...am fost cuprinsa de invalmaseala de evenimente...luata pe sus si tarata intr-un decor cenusiu...nu trebuia sa fie asa...toamna e aurie, e galbena, e rosie, e plina de viata...la mine din pacate n-a avut culorile astea...n-am apucat sa ma bucur de plimbari lungi prin parc...printre copacii aramii si frunzele fosnitoare...mi s-a rupt visul...am fost bruscata, umilita, alungata, dezamagita...
cand am cerut o explicatie...pt ce toate astea?
mi s-a raspuns sec: pt k m-ai iubit prea mult!
e asa sufocant sa fii iubit prea mult?
nu cred ca voi gasi niciodata raspunsul si voi ramane cu durerea asta sfasietoare in inima...
geru asta nemernic ma chinuie...nu mai suport...nu mai vreau...
astept 2008...astept primavara...astept sa renasc...sa prind iar viata...sa rad!
vreau sa rad cu pofta de copil...sunt satula de zambete ce ascund mii de lacrimi...
vreau o imbratisare calda fara sa o cer...un pupic pe frunte fara sa mi-l doresc...o mangaiere lina fara ca pielea mea sa tanjeasca...si mai ales un suras, o sclipire in ochi...stelute...milioane de stelute colorate care sa-mi indulceasca viitorul...
planuri pt noul an...da...multa munca, multa lectura, multe plimbari, vacante insorite pe alte meleaguri...
planuri pt inima nu mai am curaj sa-mi fac...poate doar sperante...sa iubesc si sa fiu iubita!
astept sa rasara ghioceii si la mine in gradinitsa :)

Un comentariu:

Anonim spunea...

sperante desarte....si toate astea pe motivu k ink esty speriata... dezamagita...si nu lasi pe nimeni sa ty intre sub cochilie...dak nu ploua bambusu nu creste iar dak nu creste gargaritza cu ce se hraneste ? o sa se piarda in tristu si cenusiu moment al disperarii si singurataty....so: Gargaritzo let me luv u! typa bambusu din strafundu radacinilor sale din varful frunzelor....Me likes u