vibreaza...odata...de doua ori... "buna! ce mai faci?" nimic nu s-a schimbat. chiar asa o fi? oare daca as ajunge iar acolo...in linistea aia vesnica...mi-as da seama? as realiza ca am crescut? ca nu mai sunt fetita cu 2 codite rosioara in obrajori? mai bine nu...vor trece ani si ani peste cei adunati pana cand imi voi face curaj...si oricum, imaginea n-ar fi la fel eu nu mai privesc la fel! desi mi-as dori!
fiecare om ce a aparut la un moment dat in viata mea a ales calea cea mai simpla, drumul cel mai scurt, partea cea mai usoara...nu tu lupta, nu tu ambitie, nu tu nimic...este atat de usor sa lasi totul balta, sa nu te uiti, sa nu-ti pese si sa mergi inainte, fara sa intorci capul...sau poate capul e intors, dar nu pt mine...pt mine se trezesc prea tarziu, cand trece atat de multa vreme incat...cu greu imi amintesc perioada in care acea persoana a insemnat ceva...oare chiar a fost real sau am visat? de ce este firea omului atat de comoda? sau poate sunt eu prea complicata! sau poate imi complic eu viata fara rost doar gandindu-ma...gandindu-ma la chestii de negandit! sau nu...e mai usor sa fugi si sa-ti stergi urmele? da, eu cred ca ultima varianta e corecta! omul este atat de schimbator! mintea umana este asa o nebuloasa...are atatatea mecanisme de neinteles...ce psihologie, ce psihiatrie...mintea umana e ciudata, reactiile sunt ciudate, hotararile sunt fara explicatii logice...nu tu rationament...de maturitate si responsabilitate ce sa mai vorbim??? dar cand e vorba sa ne laudam, sa ne batem cu pumnii in piept ca eu sunt cel mai cel, ca eu am facut, eu am dres...ok frate, ai facut! fa si acum! ce te retine??? sau e mai de facut minciuna decat viata? dar asa e mereu...in trecut ai facut, in trecut ai simtit, in trecut ai sacrificat, in trecut ai luptat...cel putin verbal daca nu si faptic! in trecut! sa dai din gura e asa de...de... totu-i negru? de ce? soarele-i pe cer...totusi!
