nimic

si uite asa mai trecu un an... si veni iar toamna.
ciudat poate, dar pt mine anu' se schimba toamna. atunci ma apuca mereu melancolia, realizez ce am facut, ce n-am facut... ce a fost rau sau ce fu bun in viata mea.
septembrie e intotdeauna un anotimp trist pt mine. inainte nu vedeam asta. am constientizat "fenomenul" de 2 ani incoace. nu-l pot explica! pur si simplu sunt trista si aproape nimic nu-mi poate aduce zambetul pe buze. daca in martie se numeste astenie de primavara...in septembrie ce e?
si afara e frig si mai cade o frunza, iar mintea mea e la nisip fierbinte sub talpi, vant cald in parul meu si o iubire de demult.
deh... toate trec... si totusi ce imi rezerva viitorul?!