duminică, 8 februarie 2009

:( ori :) ?

ufff...sesiune, stresiune...chiar poate sa indese cineva atatea informatii in capatana intr-un timp atat de scurt?
hai odata 1000 de pag...dar mai vin 2...mai baga 1000...mai sari putin cu picioarele sa intre si pe unde-s goluri ramase si inca putin...impinge tare...mai tare...mai, mai...tb inca 500...si inca 370 si inca...ete fas!
nu mai vreau! uite-asa!
ce mama lui de procesual! e deja prea penal!
mai bine imi dichisesc unghiutele...imi ascut gherutele...le colorez in roz...mmm...asa parca mai merge...se mai bucura si ochii mei rosii si nedormiti de altceva...altceva inafara de muuulte litere.
DAR...e prea lunga pauza...gata...back la toceala...macar acum toceala ii mai colorata :D

marți, 3 februarie 2009

;))

mi-am pierdut urma :D

Crime si criminali in serie (1)


Astazi voi incepe o mini serie avand ca subiect principal o pasiune (macabra dupa unii) de-a mea: crimele si criminalii in serie, profilul ucigasului, faptele terifiante ale infractorilor, cunoscuti sau nu, de majoritatea cititorilor.

Am ales la intamplare dintr-o lunga lista si voi incepe cu Bela Kiss.


Acesta a fost un cunoscut ucigas in serie, maghiar, nascut in anul 1877, anul decesului ramanand necunoscut pana astazi. Ca o mica paranteza, kiss in maghiara inseamna mic :)

Lui Kiss ii sunt atribuite 24 de crime comise cu ferocitate asupra unor femei pe care le atragea in locuinta sa prin anunturi in ziar in care isi oferea serviciile matrimoniale si de ghicitor. Actiunea se petrece intr-un orasel, Cinkota, de langa Budapesta. Vizavi de fizicul lui Kiss Bela, se spune ca acesta avea parul blond si ochii de-un albastru fermecator...deci fetelor mare grija ;))

Cand Bela Kiss, tinichigiu din oraselul Cinkota, Ungaria, a fost chemat sub drapelul tarii sale in Marele Razboi, in 1914, el a lasat in urma sa drugi de fier si lacate la usile si ferestrele casei sale, cam darapanate de la marginea orasului. Nu se poate spune ca ar fi fost nevoie cu adevarat de asemenea masuri de prevedere, caci Kiss avea o reputatie proasta, de vrajitor, si putini dintre vecinii sai s-ar fi aventurat în apropierea casei, indiferent de pretext.

Faptele sale au iesit la iveala in anul 1916, cand 2 politisti cărora li se încredinţase misiunea de a cauta rezerve de benzina ilegal depozitate, care ar fi putut fi reintroduse în circuitul cerut de efortul de razboi si-au facut aparitia la usa acestuia.

In acel moment, deja lumea vorbea pe la colturi de misterioasele containere metalice, in numar de 7, vazute in casa acestuia de catre o batrana care ii facea curatenie.

In timp ce politistii au deschis, in virtutea indatoririlor lor, zavoarele de la usa din fata a casei, grupuri de vecini ingrijorati, asezati de jur-imprejur, au stat sa-i priveasca, la o distanta respectabila, asteptandu-se, fara indoiala, la aparitia unor demoni care, la deschiderea usii, aveau sa dea buzna afara. Lucrurile stateau cu mult mai rau.

Descoperirea ce a urmat a intrecut orice asteptari...in podul casei fiind gasite cele 7 containere, inchise etans, deschiderea acestora reprezentand o scena de groaza pentru orice muritor de rand: in fiecare container se afla trupul gol si fara viata al cate unei femei, proptite in picioare, cu urmele franghiei strangulatorului inca vizibile in jurul gatului. Mirosul de putrefactie si duhoarea mortii a ramas multa vreme in acea zona, considerata de unii drept blestemata.

Dupa efectuarea unor sapaturi pe terenul din jurul casei, s-au descoperit ramasitele pamantesti ale altor saptesprezece persoane - toate de sex feminin si toate ademenite de Bela Kiss prin ziare la casa sa.

Despre existenta acestui ucigas feroce, ulterior descoperirilor, nu se cunosc prea multe date. La un moment dat, s-a presupus ca a murit intr-un spital din Serbia. Alte zvonuri au dat ca sigura inrolarea sa in Legiunea Straina franceza.

Ce se poate spune cu certitudine insa, este faptul ca Bela Kiss nu a fost judecat niciodata pentru monstruoasele sale fapte si nu a platit pentru viata celor 24 de femei ucise.


- va continua -

pt unii...pt altii...


marți, 6 ianuarie 2009

citate si insomnii partea 1

“Ne-am cunoscut, ne-am indragostit, ne-am casatorit. Am facut greseala sa cred ca lucrurile se incheiasera aici, cand ele abia incepeau. Banuiesc ca e o greseala pe care multi o fac. Vedem prea multe filme, citim prea multe carti, credem prea mult in ce ne-au spus parintii. ”

“Cu cateva zile in urma citeam o carte - scrisa de o femeie - in care se spune, la un moment dat, ceva de genul […]: orice relatie contine in ea stafiile sau umbrele tuturor celorlalte relatii. Ale alternativelor abandonate, ale optiunilor uitate, ale vietilor pe care ai fi putut sa le traiesti, dar nu le-ai trait. Mi s-a parut enorm de consolant, pentru ca era adevarat si, in acelasi timp, enorm de tulburator.”

“Poate chiar asta mi-am dorit. Dar viata nu te lasa sa scapi, asa-i? Nu poti lasa viata asa cum lasi o carte din mana.”

“Iti organizezi casnicia, iti protejezi copiii, iti administrezi iubirea, iti traiesti viata. Si, uneori, te opresti si te intrebi daca toate sunt adevarate. Oare iti traiesti viata sau te traieste ea pe tine?”

“La inceput, iti spui: cand o sa fiu mare, o sa iubesc pe cineva si sper sa iasa bine, dar, daca nu, o sa ma indragostesc de altcineva si, daca iese prost, o sa ma indragostesc de altcineva. Presupunand, mereu, ca gasesti persoanele cu pricina si ca ele te vor lasa sa le iubesti. Pleci de la premisa ca iubirea, sau capacitatea de a iubi, va fi vesnic acolo, in asteptare. Numai ca eu nu cred ca iubirea - si viata - arata asa.”

- preluare de pe bookblog-

mi-e dor de mare!

nu mi-e somn. stau, ascult muzica si n-am chef sa dorm! ce daca maine e o zi lunga? ce daca am multe de facut! nu-mi pasa! am chef sa stau! sa ascult muzica! am chef sa plang! piciorul drept nu mai poate fi controlat de vreo ora! se misca si se tot misca; se zbate; tic nervos probabil...dar...nu sunt nervoasa! chiar nu sunt nervoasa! am doar un chef nebun sa plang...sa sufar...sa ascult melodii ce nu-mi fac bine...melodii ce nu mi-au facut niciodata bine.
tot de vreo ora citesc blogguri ale unor necunoscuti...cat de sadici sunt si ei...macar nu sunt singura...suferinzi sunt multi pe planeta asta.
hei...dar eu de ce sufar? nu am motive! dar mi-e asa dor! mi-e dor de tot...mi-e dor de toti...si de toate!
am reusit...plang...acum sunt fericita!!!

luni, 5 ianuarie 2009

heaven


prea frumos ca sa fie adevarat!