“Ne-am cunoscut, ne-am indragostit, ne-am casatorit. Am facut greseala sa cred ca lucrurile se incheiasera aici, cand ele abia incepeau. Banuiesc ca e o greseala pe care multi o fac. Vedem prea multe filme, citim prea multe carti, credem prea mult in ce ne-au spus parintii. ”
“Cu cateva zile in urma citeam o carte - scrisa de o femeie - in care se spune, la un moment dat, ceva de genul […]: orice relatie contine in ea stafiile sau umbrele tuturor celorlalte relatii. Ale alternativelor abandonate, ale optiunilor uitate, ale vietilor pe care ai fi putut sa le traiesti, dar nu le-ai trait. Mi s-a parut enorm de consolant, pentru ca era adevarat si, in acelasi timp, enorm de tulburator.”
“Poate chiar asta mi-am dorit. Dar viata nu te lasa sa scapi, asa-i? Nu poti lasa viata asa cum lasi o carte din mana.”
“Iti organizezi casnicia, iti protejezi copiii, iti administrezi iubirea, iti traiesti viata. Si, uneori, te opresti si te intrebi daca toate sunt adevarate. Oare iti traiesti viata sau te traieste ea pe tine?”
“La inceput, iti spui: cand o sa fiu mare, o sa iubesc pe cineva si sper sa iasa bine, dar, daca nu, o sa ma indragostesc de altcineva si, daca iese prost, o sa ma indragostesc de altcineva. Presupunand, mereu, ca gasesti persoanele cu pricina si ca ele te vor lasa sa le iubesti. Pleci de la premisa ca iubirea, sau capacitatea de a iubi, va fi vesnic acolo, in asteptare. Numai ca eu nu cred ca iubirea - si viata - arata asa.”
- preluare de pe bookblog-
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu