mi-am permis sa preiau tema postata de andress pt k intr-adevar m-a cutremurat...e mult prea cruda pt a putea fi descrisa in cuvinte...si probabil k nu ai cum sa faci diferenta dekt atunci knd ai in jurul tau oameni sanatosi si copii frumosi...azi am fost cu 2 prietene la cumparaturi...veselie mare, multe culori kre sa-ti faca inima sa zambeasca si...intr-un magazin o mogaldeata se prinde de piciorul meu...atat era de mik inkt nici n-o observasem...ma aplec...era o fetita de juma de metru de o frumusete pura rar intalnita...o intreb cum o cheama si ridik haios din umeri...ii dau l o parte 2 suvite de par si rade cu pofta...imediat apare surioara ei de 4 anisori si...a uitat kte luni...ma informeaza k pe cea mik o cheama melissa, iar pe ea jessica...sunt atat de dulci amandoua incat nu-mi pot lua ochii de la ele...prietenele ma trag de mana sa mergem caci mai avem mult de colindat...le zic sa fie cuminti, imi zambesc ca niste ingerasi si dau sa plec...in urma mea melissa o luase cu pasii ei micuti si repezi la fuga...vroia sa-mi mai fak odata cu manuta...
cum poate exista atata durere in sufletele unor copilasi...nu e cinstit...toti merita sa aibe obrajorii bucalati si rozi k ai melissai si jessicai...zambetul sugubat din coltul gurii knd sunt alintati si admirati...ochii vii,mari si curiosi de tot ceea ce se intampla in jurul lor...
si ei au dreptul la poze colorate...nu alb-negru!
trebuie sa existe o pata roz si in viata lor! trebuie sa existe o sansa!
acesti copilasi...chiar nevinovati...stiu, suna deja a cliseu...traiesc adevarata drama...noi, oamenii mari ne dam de ceasu mortii cu probleme inchpuite si exagerate, uitand sa mai privim in jur, sa observam lacrimile si suferinta lor, sa auzim strigatul disperat de ajutor...
noroc cu oameni k andress care nu uita si...ne mai anunta si pe noi uneori ca putem si e necesar sa facem ceva pt ei...nuj ce...chiar ma voi gandi serios la acest lucru...care aveti idei, le astept!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
merci pentru eprecieri si pentru promovarea subiectului^^
tocmai promovand ideea ai inceput sa te implici. si crede-ma, e un bun inceput. apoi mai exista voluntariatul. munca pentru altii vor zice cativa dintre noi. dar nu e asa. de peste 7 ani fac voluntariat in diverse organizatii si pot spune ca atunci cand lucrezi cu copii/oameni cu probleme si reusesc sa-i fac sa schiteze macar un zambet, simt ca intreaga lume e a mea.
sa vezi copii vorbind despre medicamente ca despre jucarii, vorbind despre o operatie dificila ca despre un lucru banal sau vazand un batranel ce se bucura din suflet ca i-ai citit din bacovia (nimic mai mult), o mana de om care se bucura de painea lui unsa firav cu unt ... e greu. iar cand te gandesti k tu esti acolo pentru a ii face sa rada ... la final insa sfarsesti prin a plange atunci cand ei iti povestesc viata lor. sunt ei cei ce te imbarbateaza nu tu pe ei. e straniu. poate tocmai de aceea zambetul lor valoreaza mai mult decat orice de pe lumea asta ...
Trimiteți un comentariu