vineri, 18 ianuarie 2008

"iubirea este o prietenie care a luat foc"


stiu de mult timp citatul insa, pana acum cateva zile, nu i-am acordat niciodata importanta...
credeam ca ma cunosc...ca stiu ce simt, ce gandesc si ce-mi doresc...
aveam o stare de euforie inexplicabila...o stare de ameteala dulce...un zambet pe buze in fiecare clipa...mi-am zis ca se datoreaza unui nou inceput...de an...
hmmm...dar mai era un semn...fluturasi in stomac...
refuzam sa ascult si sa vad adevarul...intr-o seara prietena mea imi spune...u vei fi cu el...
eu? el? nuuu!!! imposibil!!!
stam mereu unul langa celalalt...facem cumparaturi impreuna...ne sprijinim...ne ajutam...ne sfatuim...ne stim relatiile de iubire...ne plimbam...ne imbratisam...ne pupam...ne prindem de mana...ne spunem ca ne iubim...ups...ne-am zis pana si asta...
nu avem curaj insa sa ne privim in ochi...oare ochii lui verzi...l-ar trada...sau...ochii mei?
de fapt ce exista intre noi?
el...ce gandeste...ce simte...ce doreste...e la fel de speriat ca mine?
vom pierde cu timpul frumosul dintre noi?
intre o fata si un baiat poate fi DOAR o relatie f buna de prietenie?
sau...la un moment dat se aprinde o mica scanteie?

Un comentariu:

Rosu de inger spunea...

Depinde de tine.. depinde de el.. de circumstante si de timp.. Poate fi cel mai frumos lucru care ti se poate intampla.. dar poate fi si cea mai mare greseala.. mai bine lasa timpul si circumstantele sa decida pentru a nu regreta mai tarziu..